Stau si privesc multimea de stele ce s-au agatat de tavanul albastru;un albastru intunecat,si luna ce-a mandra cum se uita la mine...Si oare de ce?Stau singura pe iarba ;ce juca in adierea vantului;numarand sutele de stele ca fiind clipele frumoase cu tine,lacrimile ce s-au scurs pe obraz fara voia mea.Imi doream sa ating o stea,sa vad cat de firava e sau explozia ei plina de acel praf sclipitor ce cadea asupra mea ce ma duce in vise frumoase sau te aduce langa mine.Peisajul fura ochii oricarui privitor,era ceva romantic,pentru mine si pentru tine,doar noi doi ...dar eram doar eu ,tu erai in imaginatia mea doritoare de tine.
Sfarsitul nu se gaseste...
Te Iubesc!
